Foto (c): Andrei Cucu
#turistinorasulmeu
V-ati intrebat vreodata care este povestea strazilor si a cladirilor pe langa care treceti poate aproape zilnic fara sa le bagati in seama? Suntem mereu intr-o fuga continua, stresul cotidian ne face sa uitam sa traim si sa respiram cu adevarat aerul orasului in care locuim. Cred ca uneori e bine sa ne oprim din rutina zilnica si sa vedem orasul in care locuim cu alti ochi. Sa-l privim cu ochii unui turist fascinat de tot ceea ce descopera intr-un oras minunat, plin de poveste si istorie.
Asta am incercat sa facem weekendul trecut noi, bloggerii ieseni din Kooperativa 2.0, cu ajutorul celor trei super ghizi simpatici Victoria, Matei si Alex ai Scoli de Ghizi din Iasi. Am petrecut altfel o zi de sambata obisnuita; i-am dat valoare si insemnatate prin vizite la cele mai atractive puncte turistice din Iasi.
Prima oprire a fost la Teatrul National „Vasile Alecsandri”, o veritabila bijuterie arhitectonica ce adaposteste adevarate monumente de arta. Am intrat in Sala Mare cu 750 de locuri organizata in stal, loje si balcon, ce impresioneaza prin rafinamentul, fantezia si somptuozitatea ornamentelor de inspiratie baroca si rococo, fie ca este vorba despre reprezentarile sculpturale sau picturale.
Cu toate ca am trecut de atatea ori pe langa Catedrala Romano-Catolica, nu am avut niciodata curiozitatea sa vad cum arata si in interior. Sunt foarte fericita ca am desoperit-o! Catedrala este situata in planul secund al Bulevardului Stefan cel Mare nr. 26 si odata ce ii pasesti pragul intri parca intr-un alt univers. Intr-un univers al linistii, al bunatatii si al recunoasterii. Am observat de la inceput designul interesant al cladirii; cu toate ca nu straluceste prin picturi interioare, ne uimeste prin constructia in sine. M-a impresionat aspectul ei circular, avand 24 de ogive (ferestre), poate unde cercul este simbolul cerului, al infinitului sau, mai bine zis, al eternitatii. In varful Catedralei, in partea centrala a cupolei, se afla o cruce inalta de 10 m, iar inaltimea pana la baza crucii este de 26 de metri. Tot in numar de 24 sunt si becurile coroanei exterioare ale candelabrului, realizat din arce de otel inox ornate cu alama si decoratii din sticla de culoare albastra, avand in centru monograma lui Iisus, dar si razele cupolei ce imbratiseaza intreaga incapere. Daca ajungeti pe acolo, va recomand sa stati de vorba cu domnul Emil Bejan, care va va povesti in detaliu despre cultura catolica, despre Anton Durcovici (al carui memorial nu trebuie sa-l ratati), dar si despre simbolurile acestei Catedrale.
Urmatoarea vizita, si poate si cea mai asteptata, a fost cea de la Palatul Culturii, de al carui interior ne-am bucurat in exclusivitate. Abia astept sa se deschida pe data de 27 aprilie 2016 de Ziua Portilor Deschise, sa ma pot bucura si sa pot admira in detaliu fiecare coltisor permis spre vizitare.
Actualul imobil in care se afla Palatul Culturii din Iasi a fost inaugurat in anul 1925 de regele Ferdinand al Romaniei. Edificiul este realizat in stil neogotic. Conceput in spiritul palatelor comunale din Occident, Palatul este cea mai importanta realizare a stilului neogotic de pe teritoriul Romaniei. Edificiul este considerat un adevarat ‘cantec de lebada’ al arhitecturii romantice din secolul al XIX-lea. Fiind o realizare arhitectonica remarcabila, edificiul s-a impus ca o adevarata efigie a vechii capitale a Moldovei. Cladirea este considerata de insemnatate nationala, fiind inclusa pe Lista Monumentelor Istorice. Monumentul are 298 de incaperi cu o suprafata de aproximativ 36.000 metri patrati. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Palatul a slujit drept cazarma a trupelor germane si, ulterior, sovietice. Cladirea a servit ca Palat de Justitie pana in 1955, an in care a fost destinat gazduirii uneia dintre cele mai importante institutii culturale din tara, reunite sub denumirea de Complexul National Muzeal Moldova din Iasi.
A photo posted by Fashion.Shopping.Gossip. (@danielamacsim) on
In turnul Palatului Culturii se afla un adevarat simbol al orasului. Este vorba despre un orologiu special, care functioneaza pe baza unui mecanism rar intalnit in Romania, dar des folosit de alte mari catedrale europene. Am urcat in Turnul cu Ceas si am stat de vorba cu ceasornicarul Ion Cristea, pe care l-am gasit in biroul lui, asa cum ii place sa-i spuna. El este cel care de mai bine de 3 decenii are grija ca rotitele si mecanismele complicate sa le dea iesenilor ora exacta.
Multumim pentru poze, Constantin Ciobanu & Victor Cojocaru!
