Draga mea Antonia,
E atat de greu sa imi gasesc cuvintele…
Luna aceasta am fost destul de schimbata in ceea ce priveste starea emotionala; in fiecare dimineata cand ma trezesc (cand ma trezesti tu, mai exact, pentru ca eu tare as vrea sa mai dorm putin) privirea imi fuge catre noptiera, la prima noastra poza impreuna. Mi-am tot promis ca o voi cauta pe asistenta care a luat initiativa sa ne faca aceasta poza si sa ii multumesc pentru ca a reusit sa imortalizeze momentul asta unic si vibrant din viata mea.
Ma uit la ea si retraiesc minutele si secundele in care te-ai nascut; apoi imi place sa imi las gandurile sa fuga catre primele zile petrecute impreuna in spital. Doamne, cat erai de firava si dragalasa! Nu am cum sa uit vreodata faptul ca mi-ai recunoscut vocea in clipa in care am urcat de la terapie intensiva in salon pentru a ramane impreuna pentru tot restul vietii!
Ai avut si inca ai in ochi o sclipire aparte ce denota iscusime, inteligenta, dorinta continua de recunoastere. Iubesc totul la tine, de la firele de par ce se ridica in bataia vantului, la alunita de deasupra buzei, pana la degetelele de la picioruse. Esti perfecta si esti a MEA! Si ma faci cea mai fericita femeie din univers!
Ai 1 an, 6 dintisori iesiti, mergi deja in picioare, vorbesti continuu in limba ta si spui tare frumos tata. Mama momentan spui doar cand te lovesti sau plangi din motive de tine stiute. Dar am rabdare, sunt sigura ca in curand va rasuna casa strigandu-ma.
Mersul in picioruse a fost o surpriza pentru mine (nu si pentru tati, el imi tot spunea ca pana faci 1 an mergi singura); dupa zile in care exersai continuu ridicarile de la podea, intr-o zi te-ai hotarat ca nu mai ai nevoie de niciun sprijin si ca poti fi ‘pe picioarele tale’. Tot la capitolul ‘independenta’ pot sa mentionez si faptul ca ai vrut de pe la 8 luni sa mananci singura si vad clar ca nu iti convine atunci cand incerc sa te hranesc cu lingurita.
Imi place tare mult ca esti prietenoasa cu copiii si ca iti plac asa de mult. Apropo, inainte sa spui ‘mama’ i-ai strigat pe Alex si pe Daria pe nume de la balcon si pe Eric, verisorul tau drag, cand a stat cu noi o saptamana. Imi este clar, vei fi o persoana inconjurata de prieteni si extrem de sociabila. Iar asta nu poate decat sa ma bucure foarte mult.
Totusi trebuie sa adaug faptul ca in momentul in care intalnesti o persoana straina lasi sfioasa capul in jos cateva secunde, dar tragi cu coada ochiului sa vezi daca te baga in seama.
Sunt multe de spus, dar prefer sa pastrez restul amintirilor incuiate in suflet; dar sa stii ca tu ai si vei avea mereu cheia nu doar catre ele, ci si catre inima mea.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca ni te-a daruit, sper sa ai o sanatate de fier, iar noi vom face tot posibilul sa ai o copilarie si o viata linistita.
Te iubesc pana la cer si inapoi!
Cu dragoste,
Mama