E 10:15, ora Londrei, tocmai am decolat iar Antonia a adormit in sfarsit la pieptul meu. Era si cazul; e treaza de la 6:30 si nu a mai reusit sa doarma decat vreo 10 minute in aeroport. Si pentru ca am putin timp liber m-am gandit sa scriu acum pe blog (sper doar sa nu dureze mult pana il si public). Later edit: se pare ca temerile mele s-au adeverit. 🙄
Am primit multe mesaje de la mamici cu privire la calatoria cu un bebe, sper sa gasiti aici informatiile de care aveti nevoie. Daca omit ceva, imi puteti scrie oricand in privat.
Tocmai s-a incheiat prima vacanta in trei! Wow! Nu imi vine sa cred! Daca ati sti cat am asteptat concediul asta! Eram foarte dorita sa plec undeva departe, sa ma pierd pe strazile unui oras strain, sa ma incarc cu energia oamenilor din jur, sa fac pur si simplu altceva fata de ce fac zi de zi.
Multi ne-au catalogat ca fiind ‘curajosi’ sa ne aventuram intr-o excursie cu un bebe de 10 luni, insa noi am avut incredere ca va fi totul bine si ca Antoniei ii va placea aceasta aventura. Doar pentru ca noi adultii ne impunem niste limite nu trebuie sa facem asta si cu copiii nostri. Eu nu am fost o persoana foarte curajoasa de-a lungul anilor, mi-as fi dorit sa calatoresc mai mult, sa explorez, sa invat din obiceiurile altor culturi, insa nu am facut nimic in sensul acesta. Au trecut anii si am ramas doar cu regretul.
Am luat cu noi toata garderoba Antoniei, fara sa exagerez. Stiam ca vremea in Londra e schimbatoare si nu am vrut sa fim luati prin surprindere. Din fericire am avut parte de zile cu mult soare! Yeeey! Toate hainele ei au incaput intr-o valiza de mana iar in bagajul de cala am pus toate celelalte lucruri utile pentru ea: medicamente, aparatul de facut mancare, rasnita pentru seminte, vesela, seminte si pseudocereale, jucarii, cosmetice.
Cum a fost zborul cu avionul? Mult prea simplu fata de povestile pe care le citisem sau auzisem inainte sa plecam. Pentru Antonia a fost ceva absolut normal, de parca mai zburase inainte de cel putin zece ori. La decolare si aterizare am pus-o la san si adormea destul de repede, iar dupa ce se trezea incercam sa ii captam atentia astfel incat sa nu isi piarda rabdarea. Mamici, nu aveti de ce sa faceti din mersul cu avionul un impediment in a calatori impreuna cu bebeii vostri!
Cea mai mare temere a mea a fost in legatura cu mancarea, daca la micul dejun si la cina era relativ simplu, pranzul imi dadea cele mai mari batai de cap. De asta am si luat dupa noi apratul cu aburi, credeam ca ne va fi de mare ajutor. Insa nu l-am folosit deloc pentru ca Antonia ne-a aratat ca e destul de mare si ca vrea sa manance odata cu noi, la masa. Asa ca, in fiecare zi luam cele 3 mese impreuna, iar ea statea in scaunul ei si impartea zambete in stanga si in dreapta si manca cu pofta ce avea in farfurie. Fac aici o mica paranteza si mentionez ca atunci cand ii pun in farfurie, pe rand, doar cate o bucata sau doua le baga direct in gura; daca ii las toata mancarea in fata se joaca cu ea, o arunca pe jos sau o strange in pumni si nu mananca aproape nimic.
Asadar ce a mancat Anto: la micul dejun —fructe cu cereale, pseudocereale, iaurt, oleaginoase (seminte de dovleac, de in, floarea soarelui – am luat rasnita la noi), la pranz — legume cu piept de pui, paste, supa crema si ii mai dadeam sa roada putin blat de pizza, la cina — iaurt cu fulgi de hrisca, ovaz sau mei si oleaginoase. Din fericire restaurantele din Londra sunt super friendly cu mancarea pentru copii, le ceream sa nu gateasca cu sare sau sa fie gratarul foarte bine facut si nu au fost probleme din punctul asta de vedere.
A fost totul foarte bine, pana in penultima zi cand s-a trezit si a varsat de cateva ori si nu a vrut sa manance mai nimic in ziua respectiva in afara de lapte matern. Inca nu stim de la ce i-a fost rau, am asteptat sa vedem cum evolueaza si daca trebuie sa mergem la spital sau nu. Din fericire spre seara si-a reintrat in ritm si nu a mai avut nimic. In schimb, in zilele urmatoare nu prea a mai vrut sa manance, refuza cam tot. Abia dupa o saptamana a reinceput sa pape din nou bine. 🙂 Cred ca acest episod a coincis cu cel de-al patrulea dintisor iesit.
Anto cat e ziua de lunga, cand stam acasa, e doar pe jos, merge de-a busilea, se ridica sprijinindu-se de obiecte, se joaca; cat am stat in Londra, pentru ca ne plimbam mult, statea foarte des in sistem, in brate sau in caruciorul sport, seara cand ne intorceam la hotel doar pe jos era, altfel plangea. Uneori cu greu statea si in scaunul de masa cand mergeam la un restaurant.
Si daca tot am mentionat de sistemul de purtare (Manduca e modelul nostru), trebuie sa va spun ca e absolut esential sa il aveti cu voi intr-o astfel de vacanta! Cele doua somnuri de zi, uneori chiar si trei, le facea in sistem, adormea la san imediat. Da, si faptul ca alaptez a fost de foarte mare ajutor. Mai ales ca in concediu a stat mult mai mult la san decat de obicei! Si caruciorul sport, pe care l-am imprumutat de la finii nostri, ne-a ajutat, mai ales ca puteam cara in el lucrurile Antoniei. Ea statea in el cam un sfert din timpul petrecut intr-o zi in explorarea Londrei.
Ne-am cazat in Watford, la hotelul Jurrys Inn, cam la jumatate de ora de mers cu trenul catre Londra, pentru ca avem prieteni ce locuiesc acolo si am vrut sa fim aproape sa putem sta impreuna dupa ce terminau ei serviciul. Watford e un orasel micut si cochet, cu oameni linistiti si zambitori, practic e opusul Londrei agitate. Fiind cu un bebe, zic ca nu se putea mai bine de atat; chiar simteam nevoia seara de multa liniste. 🙂
Nu am reusit sa bifam toate activitatile si punctele turistice pe care ni le-am planificat, insa ne asteptam la asta inca de la inceput. Stim foarte bine ca Antonia este cea care ne face programul. Spre exemplu, ultimele doua zile le lasasem pentru shopping, dar pentru ca nu s-a simtit bine nu am mai avut chef de nimic. Am reusit sa intru in cateva magazine, dar fiind pe fuga parca nu-mi placea nimic. Eh, pentru astfel de situatii s-a inventat shoppingul online, nu? Normal, pentru Anto tot am reusit sa cumpar cateva chestii dragalase!
Acum sunt acasa in Iasi, am reusit sa o adorm in sfarsit pe Anto si am pus mana pe laptop sa finalizez odata articolul asta. Cand recitesc tot ce am scris am senzatia ca totul s-a intamplat parca acum mult timp in urma, emotiile si senzatia de vacanta au apus de mult. Trebuie neaparat sa planuim o noua escapada in trei.
Daca as repeta experienta aceasta? Hmmm, e destul de obositor un astfel de concediu, e la polul opus aceluia in care esti in Turcia la un ultra-all inclusive si risti sa te intorci acasa cu cateva kg bune in plus. Cand derulez pozele din vacanta (si credeti-ma nu sunt chiar foarte multe, se putea mai bine, dar uneori chiar de poze nu mai aveam chef de la cat era Anto de agitata) am zambetul pe buze pentru ca imi amintesc cum plecam dimineata din hotel super fresh toti 3, cu un coffee-to-go in mana, cu rujul perfect aplicat si un vibe super pozitiv, iar seara ne intorceam terminati, abia mai spuneam cateva cuvinte, rujul meu era intins si sters aproape in totalitate, picioarele ne dureau, iar Antonia era mofturoasa. Dar dupa ce faceam un dus si mancam ne reveneam si ne faceam plini de entuziasm planurile pentru a doua zi.
Da, m-as intoarce chiar acum acolo!
